Grec | | Morphologie | | Traduction | | Répétition |
---|
διηκόνουν | | verbe, indicatif, imparfait, actif, 3e, pluriel | | servaient | | 5 |
διηκόνει | | verbe, indicatif, imparfait, actif, 3e, singulier | | servait | | 4 |
διακονηθῆναι | | verbe, infinitif, aoriste, passif | | être servi | | 2 |
διακονῆσαι | | verbe, infinitif, aoriste, actif | | servir | | 2 |
διηκονήσαμέν | | verbe, indicatif, aoriste, actif, 1e, pluriel | | nous servîmes | | 1 |
διακονοῦσαι | | verbe, participe, présent, actif, nominatif, féminin, pluriel | | servantes | | 1 |
διακονεῖν | | verbe, infinitif, présent, actif | | servir | | 2 |
διακονήσει | | verbe, indicatif, futur, actif, 3e, singulier | | servira | | 1 |
διακόνει | | verbe, impératif, présent, actif, 2e, singulier | | sers | | 1 |
διακονῶν | | verbe, participe, présent, actif, nominatif, masculin, singulier | | servant | | 4 |
διακονῇ | | verbe, subjonctif, présent, actif, 3e, singulier | | que serve | | 3 |
διακονούντων | | verbe, participe, présent, actif, génitif, masculin, pluriel | | de servants | | 1 |
διακονηθεῖσα | | verbe, participe, aoriste, passif, nominatif, féminin, singulier | | ayante étée servie | | 1 |
διακονουμένῃ | | verbe, participe, présent, passif, datif, féminin, singulier | | à étante servie | | 2 |
διακονείτωσαν | | verbe, impératif, présent, actif, 3e, pluriel | | servent | | 1 |
διακονήσαντες | | verbe, participe, aoriste, actif, nominatif, masculin, pluriel | | ayants servis | | 2 |
διηκόνησεν | | verbe, indicatif, aoriste, actif, 3e, singulier | | servit | | 1 |
διακονοῦντες | | verbe, participe, présent, actif, nominatif, masculin, pluriel | | servants | | 2 |
διακονεῖ | | verbe, indicatif, présent, actif, 3e, singulier | | sert | | 1 |